commūnītio , ōnis, f. (communire), die Wegbahnung (griech. ὁδοποίησις), Cic. de or. 2, 320 (bildl.). – u. konkr., die Befestigung, Vitr. 10, 13, 1.
castrum , ī, n. (Etymol. unsicher, s. Walde 2 ... ... od. constituere, Auct. b. Hisp.: c. munire, Caes., od. communire, Liv., ponere et munire, Sall.: conferre castra cum hoste, castra oppido, ...
apertus , a, um, PAdi. m. Compar. u. ... ... das Freie suchen, Sen.: per apertum fugere, Hor.: in aperto castra locare, communire, Liv.: ex aperto atque interdiu vim per angustias facere, Liv.: recto itinere ...
praesidium , iī, n. (praeses), der Vorsitz, das Vorsitzen; ... ... propter metum praesidium relinquere (verlassen), Cic.: pr. tutari, Liv.: pr. communire, verschanzen, Liv.: intra sua praesidia se recipere, Nep.: praesidia Romana ...
hībernāculum , ī, n. (hiberno), I) der Winteraufenthalt ... ... aedificare, Liv.: nudare tegulis muros urbis ad tegenda hibernacula sua, Liv.: hibernacula mature communire, Liv.: legiones in hibernacula deducere, Caes.: in hibernacula milites deducere, Liv.: ...