popīnāria , ae, f. (popina), die Garköchin, Corp. inscr. Lat. 14, 3709.
popīnārius , iī, m. (popina), der Garkoch, Lampr. Heliog. 30, 1; Alex. Sev. 49, 6. Firm. math. 4, 13, 2 u. 4, 21, 6.
scio , īvī u. iī, ītum, īre, wissen, in Erfahrung gebracht haben, erfahren, I) im allg. (Ggstz. opinari, arbitrari): a) m. Acc.: unde id scis? Ter.: haec ...
eximiē , Adv. (eximius), I) ausnehmend = ... ... eximie ornatum, Liv.: ex. cenare, Iuven.: ex. diligere, Cic.: ex. opinari, Gell. – II) bei weitem, beim Superl., stagnum ...
dē-scobīno , āvī, ātum, āre (de u. scobina), ... ... desc. alci supercilia caestis (= caestibus), Varro sat. Men. 89 (Riese discopinarit): descobinata crura, vom Gesträuch abgeschundene (Ggstz. salva), Varro sat. Men ...
male , Adv. (malus, a, um), Compar. pēius , ... ... sentire), Cic.: m. existimare de alqo, Nep. u. Sen.: m. opinari de alqo, Suet. – alci m. velle, übelwollen, Plaut. – ...
... .: sapiens nihil opinatur, Cic.: sapientem saepe aliquid opinari quod nesciat, Cic.: quod ego non magis somniabam neque opinabar neque censebam ... ... absol., loquor, ut opinor, Cic.: proinde desinant quidam quaerere ultra aut opinari, mihique, qui compertum habeo, credant, Suet: ut percipi ... ... opinaturum sapientem existimem, sed ita ut intellegat se opinari, Cic.: parva opinatu, Plin. – u. ...
com-perio , perī, pertum, īre (vgl. peritus, periculum ... ... Sache ergründet ist, Caes. b. G. 6, 19, 3: desinant ultra opinari mihique, qui compertum habeo, credant, Caes. bei Suet. Caes. 66 ...