cautēr , ēris, m. (καυτήρ), ... ... cauterem adhibere ambitioni, brandmarken, Tert. de pall. 5: cautere eloquii bene purgare vulnera morbi, Ven. Fort. 4, 7, 17. – II) meton ...
ex-pūrgo , āvī, ātum, āre, ausputzen, reinigen, säubern ... ... exp., Col.: sordida ulcera, Plin. – poet., quae poterunt umquam satis expurgare (me) cicutae? mich (von der Dichterglut) heilen, Hor. ep. ...
pūrgo , āvī, ātum, āre (eig. ... ... U. rechtfertigen, Liv.: Tiberii dedecora, entschuldbar machen, Eutr. – se purgare m. folg. quod (daß), ut purgaret se, quod id temporis venisset, Liv. 1, 50, 8. – ...
noxa , ae, f. (noceo), I) der Schaden ... ... avertere noxam ab alqo ad auctorem delicti, Liv.: sine noxam, cuius arguimur, nos purgare, Liv. – 2) konkret, der schadende Gegenstand, das Beweisstück, ...
valeo , valuī, valitūrus, ēre (zu gotisch waldan, ahd ... ... haben, marrubii sucus et porri valet eiusmodi necare animalia, Colum.: sandaracha valet purgare, sistere, excalfacere, Plin. – c) sehr stark sein, v. Lauten ...
culpa (altlat. colpa), ae, f., das ... ... anzusehen, Cic.: praestare culpam, für die Sch. Bürgschaft leisten, Cic.: purgare (rechtfertigen) culpam, Liv. – redimere praeteritam culpam, ausgleichen, gut ...
pudor , ōris, m. (pudeo), das Gefühl, das uns ... ... Ehre, der gute Name, defuncti, Plin. ep.: pudorem suum purgare, ICt. – B) die Ursache, sich zu schämen, ...
1. alvus , ī, f. (v. griech. αυλός, ... ... .: purgatio alvi, Cic.: crebra alvi ductio, häufige Klystiere, Cels.: alvum purgare, Sall. fr. u. Cels.: alvum exonerare, inanire, solvere, ciere ...
crīmen , minis, n. (v. cerno = *crino, ... ... cr. propulsare, defendere, Cic., Ggstz. cr. obicere, Quint.: cr. purgare, Cic.: facere sibi cr., Cic., od. afferre cr., Cic., ...
ac-cūso (accusso), āvī, ātum, āre (ad u. ... ... Vorwürfe machen, ihn ausschelten, tadeln (Ggstz. excusare, expurgare, laudare), alqm liberius, Cic.: alqm aspere et acerbe in senatu, Cic.: ...
cloāca (clouāca, clōvāca, cluāca), ae, f ... ... : cloacas facere, Liv. 39, 44, 5: cloacas detergere, ibid.: cloacam purgare, reficere, Ulp. dig. 43, 23, 1. § 1: cluacas purgare, Fronto de oratt. p. 157, 2 N.: fossas cloacasque exhaurire, ...
Augēās u. Augīās , ae, m. (Αυ ... ... bovile uno die purgavit, Hyg. fab. 30. – Sprichw., cloacas Augeae purgare (καθαίρειν τών κόπρον τοῦ Αυγείου ...
prō-mitto , mīsī, missum, ere, vorwärts-, vor-, hervorgehen ... ... merc. 631 (vgl. rud. 540): tepefactum (marrubi sucum) vomicas rumpere, purgare, persanare promittens, Plin. 20, 244: mit folg. Acc. u ...
proprius , a, um ( aus *pro-p(a)trios, ... ... , non suo, Cic.: familia pr., Liv.: horreum pr., Hor.: cultello proprios purgare ungues, Hor.: et propria studia verecunde et aliena callide aestimare, Val. Max ...
plācābilis , e (placo), I) leicht zu beruhigen, -zu ... ... . 4, 28, 7: sacrificium, Lact. epit. 67, 4: te ipsum purgare ipsi coram placabilius est, es versöhnt leichter, Ter. adelph. 608: ...
cōnscientia , ae, f. (conscio), das Bewußtsein, ... ... Cic.: alqm in conscientiam assumere, jmd. zu seinem Vertrauten machen, Tac.: purgare publicam conscientiam (das Einverständnis des Staates), Iustin.: simulatā conscientiā, als ...