ad-ūro , ussī, ustum, ere, anbrennen, sengen, ... ... levi afflatu vestimenta (v. Blitz), Liv.: laurus adusta focis, Ov.: candente carbone sibi capillum, absengen, Cic.: sine gemitu aduruntur, lassen sich vom ...
dē-līneo ( dē-līnio ), āvi, āre, im Abrisse darstellen, skizzieren, arrepto carbone exstincto e foculo imaginem in pariete, Plin. 35, 89: Alexandri imaginem coloribus, Apul. flor. 7. p. 7, 19 Kr.: quem nulla ...
... carbonibus, d.i. Schmähliedern, Plaut.: sani ut cretā an carbone notati, Hor.; vgl. Pers. 5, 108. Ven. Fort. 6, 10, 15: miror proelia rubricā picta aut carbone, Hor. – v. etw. Unbedeutendem, sprichw., carbonem pro thesauro ...
candeo , uī, ēre (vgl. das griech. κάνδαρος), ... ... sein, aestate, Col. 1, 4, 9: candens ferrum, Lucr.: candente carbone, Cic.: candenti ferro inurere, Varr.: candenti aquā conspergere, Col. – ...
ob-tero , trīvī, trītum, ere, I) zermalmen, zerbrechen ... ... .: obteritur laus imperatoria criminibus invidiae, Cic. – II) abreiben, dentes carbone de rogo, Apul. apol. 8. – / Perf. obteruit, Fulgent. ...
sacrifico (altlat. sacrufico), āvī, ātum, āre (sacrificus), ... ... sacrificatur ante d. XII. kal. Ian., Plin. 3, 65: quod emortuo carbone sacrificatur, Plin. 16, 24. – II) tr. als Opfer darbringen ...