mīma , ae, f. (mimus), die Mime, Gebärdenkünstlerin, Cic. u. Hor.: mima uxor, Cic. – / Dat. u. Abl. Plur. mimabus, Cledon. 11, 14 K. (ohne Beleg).
mīgma , atis, n. (μιγμα), Mischung, Gemenge, Vulg. Isai. 30, 24.
mīmula , ae, f. (Demin. v. mima), die Mime, Cic. Phil. 2, 61; Planc. 30.