praemiātor , ōris, m. (praemior), I) der Räuber, nocturnus, Naev. com. 17. – II) der Belohner, luctantium, Ambros. in psalm. 36. § 57.
praemiātrīx , trīcis, f. (Femin. zu praemiator), die Belohnerin (Ggstz. ultrix), bonorum praemiatrix Adrastia, Amm. 14, 11, 25.