surrēpsit , s. surripio.
... ad eam, Suet.: interim (Gabinius) ipso decimo die irrepsit, kam er (in den Senat) geschlichen, ... ... hominum, Cic.: in testamenta locupletium, eingeschmuggelt werden, Cic.: irrepsit haec lues in Italiam, Plin.: m. Dat., dolor irrepit paulatim requiescenti animo, Sen.: ubi tibi mira irrepsit oblivio, Augustin. – m. Acc., paulatim militares animos adeundo, ...
per-rēpo , rēpsī, rēptum, ere, I) intr. hinkriechen ... ... aliena compluvia, Colum. – übtr., paulatim deinde ludicra ars ad saturarum modos perrepsit, ging allmählich über zu usw., Val. Max. 2, 4, 4 ...
surripio , ripuī, reptum, ere (sub u ... ... carm. 4, 13, 20: surpere, Lucr. 2, 314. – Perf. subrepsit, Gloss. IV, 288, 20; 394, 30: Coni. Perf. surrepsit, Plaut. mil. 334. – Archaist. Nbf. surrupio (subrupio ...
ob-rēpo , rēpsī, rēptum, ere, herzukriechen, -schleichen, ... ... A) heranschleichen, überraschen, überrumpeln, überfallen, mors obrepit interim, Plaut.: obrepsit dies, Cic.: ad honores, sich Ehrenstellen erschleichen, Cic.: nullae imagines ...
ar-rēpo (ad-rēpo), rēpsī, ere, an oder zu ... ... Plin. 11, 62: senis lateri voluntarius comes (als fr. B.) arrepsit, Val. Max. 6, 7. – adulescentulus a tergo adrepens, Apul. ...
... subrepet aetas iners, Tibull.: aliquoius sententiae dulcedo subrepsit, Sen. rhet.: ne pro vero falsa subrepant, Sen. – impers., ... ... 43. – / Synkop. Perf. subrepsti, Catull. 77, 3: subrepsit = subrepserit, Plaut. mil. 333. – Vulg. Nbf. subrīpo ...
prō-rēpo , rēpsī, rēptum, ere, I) hervorkriechen, hervorschleichen ... ... prorepunt balsama ligno, Claud.: bes. v. hervortreibenden Gewächsen, Knospen, pampinus prorepsit e duro, Colum.: oculi prorepentes (am Weinstocke), Colum. – II) ...