apex , picis, m. (apio), die äußerste ... ... (τιάρα) der asiatischen Könige u. Satrapen, ab aquila Tarquinio apicem impositum, Cic. ( bei Liv. 1, 34, 8 in ...
inter (altindisch antar, innen, innerhalb, zwischen, ahd. ... ... erat inter ceteram planitiem mons saxeus, Sall.: inter Euboeam continentemque, Nep.: ager Tarquiniorum, qui inter urbem ac Tiberim fuit, Liv.: dem Nomen nachgesetzt, Faesulas ...
dēbeo , buī, bitum, ēre (de u. habeo), ... ... sich = sein Dasein, seine Existenz, Ov.: im Bösen, hoc quoque Tarquinio debebimus, Ov. fast. 2, 825. – alcis (meā, tuā) causā ...
ē-vinco , vīcī, victum, ere, jmd. von Grund aus ... ... mit folg. ut u. Konj., evincunt instando, ut litterae sibi ad Tarquinios darentur, Liv.: summā ope evicerunt, ut M. Furius Camillus crearetur, Liv. ...
re-perio , repperī, repertum, īre (re u. per ... ... Passiv m. Nom. u. Infin., quartum annum regnante L. Tarquinio Superbo in eas Italiae partes Pythagoras venisse reperitur, Cic. de rep. 2, ...
facesso , īvī od. ī, ītum, ere (Intens. ... ... urbe, die St. sofort räumen, Liv.: fac. cubitum, Apul.: hinc Tarquinios aut Corinthum, Liv.: so auch propere urbe finibusque, Liv.: cubiculo protinus ...
ex-supero (exupero), āvī, ātum, āre, I) intr.: ... ... nach übertreffen, alqm impudentiā, Enn. fr. scen. 222: omnes Tarquinios superbiā, Liv.: alcis laudes non assequi solum velle, sed etiam exsuperare, Liv ...