... , 21. – II) übtr.: A) im allg.: naturā praeeunte, Cic.: m. Acc., famam sui, zuvorkommen, Tac. ... ... preces, Curt. -praei verbis quid vis, Plaut. – absol., alqo praeeunte, Liv. u.a.: de scripto pr., Plin.: ...
precātio , ōnis, f. (precor), I) das Bitten ... ... comitiorum precatio, Cic.: sollemne carmen precationis (Gebetsformel), Liv.: ex carmine sacro praeeunte verba sacerdote precationes facere, Liv.: victimam caedere sine precatione, Plin.: precationem peragere ...
nachsagen , I) wiederholen: repetere. – einen Eid n., alio praeeunte iurare: jmdm., iurare in verba, quae alqs concepit; iurare in alcis verba. – II) erzählen, was man erst gehört hat: referre. – ich sage es nur ...
nachbeten , ein Gebet, *alio carmen praeeunte precari. – Uneig., etwas nachb., alqd tamquam magistri dictata recinere: jmdm. n., alcis verba subsequi; v. Gelehrten, ex alcis auctoritate pendēre et tamquam magistri dictata recinere.
nachsingen , I) v. intr .alqo praeeunte canere. – II) v. tr . im Zshg. imitando effingere. – nachsinken , ruinā trahi.
1. carmen , minis, n. (aus *canmen v. ... ... secum invicem, Plin. ep.: sollemne carmen precationis peragere, Liv.: ex carmine sacro praeeunte verba sacerdote precationes facere, Liv. – / Vgl. übh. H. Düntzer ...
con-cipio , cēpī, ceptum, ere (con u. capio), ... ... . 4, 31, 3), preces, Ov.: vota, Ov.: Q. Marcio Philippo praeeunte in foro votum (v. Volke), Liv.: c. cetera iurisiurandi verba, ...