nūtrībilis , e (nutrio), nahrhaft, cibus, Cael. Aur. de morb. chron. 5, 1, 9: nutribiliora vina, Cael. Aur. de morb. acut. 2, 37, 212: nutribiliores suci, Cael. Aur. de morb. chron. 5, 10 ...
in-nūtrībilis , e, nicht nährend, Cael. Aur. de morb. acut. 2, 9, 55.
nūtrībiliter , Adv. (nutribilis), ernährbar, Th. Prisc. 4, 2.