nutribilis

[1231] nūtrībilis, e (nutrio), nahrhaft, cibus, Cael. Aur. de morb. chron. 5, 1, 9: nutribiliora vina, Cael. Aur. de morb. acut. 2, 37, 212: nutribiliores suci, Cael. Aur. de morb. chron. 5, 10, 126. – subst., nūtrĭbilia, ium, n., nahrhafte Speisen, Cael. Aur. de morb. chron. 1, 4, 108.

Quelle:
Karl Ernst Georges: Ausführliches lateinisch-deutsches Handwörterbuch. Hannover 81918 (Nachdruck Darmstadt 1998), Band 2, Sp. 1231.
Lizenz:
Faksimiles:
Kategorien: