[200] Na vota c'eranu tri soru veri povireddi, chi si campulià2 vanu filannu. La cchiù granni annava unni l'accunti, cci purtava lu travagghiu e si pigghiava li dinari. Nu jornu si nni jìa a la casa, purtannu 'ntra nu fazzulettu la spisa c'avìa fattu pri manciari. Comu passara pri na strata un grossu canazzu cci assarto' cu tutta furia, cci afferra la spisicedda di li mani e curri, curri, curri. L'affritticedda ristò tutta allampata e quasi ciancennu currìu a la casa e cci lu cuntò a li soru. »O 'nniricata,« cci dissi la soru minzana; »e comu! ti facisti rubari la spisa di lu canu?« »Sulu a vidirilu,« ripigghiò la granni, »t'avirìa fattu attirriri ddu bestiazzu grossu e affamatu.« »'N pettu miu,« rispunnìu la minzana, »stu fattu nnu m'avirìa succidutu. Dumani la spisa la fazzu io, e avemu a vidiri si stu cani tinciutu mi la fa.« A l'indumani si partiu la soru minzana, fici la spisa e passò di dda stissa strata. Lu cani era prontu, s'avventa e mustra li scagghiuni, e 'ntra un vidiri e svidiri cci afferra la spisa di li mani e si nni fui. La svinturata si nni jìu a la casa tutta murtificata. »Nun ti lu dissi,« si vutò la granni, »chiddu bruttu canazzu ti l'avirìa pigghiatu.« La soru cchiù picciridda, chi sintìa stu scuntiggiu, jittò na gra' risata: »e mancu veru mi pari,« cci dissi a li du' soru, »chi siti accussì locchi. Chi diavulu avìvu 'ntra li mani. Stu bestia a mia nnu mi la fa. Dumani cci vaju io pri la spisa e v 'assicura chista vota nun ristamu a dijunu. Pri ora travagghiamu.« L'indumani la soru picciridda si nni jìu a fari la spisa, e passò di dda stissa strata, strincennu forti lu fazzulettu c'avìa 'ntra li mani. Niscìu lu cani a pricipiziu, ma idda nun si muvìu. Lu cani facìa forza cu li denti pri tirari ed idda facìa forza cu li mani pri tiniri. Ma tira di ccà e tira di ddà, all' urtimu vincìu lu cani e si purtò lu fazzulettu cu la spisa. [201] Ma la giuvina era lesta e curaggiusa e si misi a 'ssicutarilu. Lu cani 'nfilò 'ntra lu purticatu di un gran palazzu e iddu d'appressu, chi ci gridava: »Si nun mi dugni la robba nun ti lassu.« »Acchianaru la scala, lu cani si 'nfilò 'ntra na cammira e cci scumparìu davanti.« »O trovu lu cani o lu patruni,« facìa 'ntra idda la giuvina, »e m'annu a dari la robba.« E trasi, trasi, trasi, firriò tutti li stanzi e nun vitti a nuddu, nun cani e nun patruni. Lu palazzu era disertu abbannunatu, ma c'era tuttu lu beni di Diu, robba dinari e giòi, e'ntra lu menzu di na stanza c'era na tavula cunzata cu tutti sorti di piatti, cu vinu, cu durci e cu licuri. Pri nun perdiri la cursa c'avìa fattu e pri passarisi la bili, la giuvina s'assittò e si misi a manciari e a biviri. Alla finuta di manciari, nun vidennu spuntari a nuddu, pinzò pri li so' soru, fici na cugghìuta di robba e di manciari e ritta ritta si nni annò a la casa. »E' veru,« cci dissi a li soru, »chiddu canazzu latru mi vincìu la spisa, ma io l'assicutai finu a la so' casa, manciai, bivìi, e vi purtai tuttu stu beni.« Doppu chi cci cuntò tuttu lu fattu, pirsuasi a li so' soru di jirissinni 'nzemi3 'ntra ddu palazzu pri abbitarici. La pinzata piacìu a tutti; parteru, acchianaru 'ntra la casa, e si ristaru ddà comu fussiru li patruni. La cchiù granni, chi nun lassava mai lu travagghiu, era sempre l'urtima a jirissinni a curcari. Na sira, doppu menzanotti, sintìu d'abbasciu di la scala na vuci lamintusa, comu fussi na fimmina, chi dicìa: »Acchianu? – acchianu? –« Spavintata di sta vuci, jittò lu travagghiu, fici na schigghia, currìu unni li so' soru e si 'nfilò 'ntra lu lettu, senza mancu aviri sciatu di parrari. A l' indumani, quannu la soru picciridda cci sintìu cuntari lu fattu, si misi a buffiniarila. »Scunzulata,« cci dissi, »pirchì nun la facivi acchianari! Nun sintisti chi ti dumannava lu pirmissu? Sta sira vogghiu appurari stu fattu.« Vinni la sira. Li so' soru si curcaru, ed idda ristò sula, vigghiannu cu[202] lu travagghiu. Doppu un pezzu c'avìa sunatu menzanotti 'ntisi la stissa vuci: »Acchianu? – acchianu? –« »Acchiana, acchiana,« rispunnìu la figghiòla. Quantu si vitti cumpariri davanti na bedda signura, cu li capiddi scinnuti, lu pettu nudu tuttu lordu di sangu e c'un pugnali azziccatu 'ntra lu cori. »Cu' sì? Chi cosa vòi?« cci dumannau, senza perdirsi di curaggiu. »Sai cu' sugnu?« rispusi la signura. »Sugnu l'umbra di la patruna di stu palazzu. Lu cani chi ti pigghiò la spisa e' l'umbra stissa sutta nautra forma. Jo sugnu morta e la mia sepurtura è ccà sutta a li pedi di la scala. Cu stu cuteddu ccà 'ppizzatu, lu miu' nnamuratu, pri na barbira gilusìa, senza ragiuni m'ammazzò, mi strascinò di li capiddi pri la scala e m'assuttirrò ddà sutto. Senti, io ti fazzu patruna di tuttu stu palazzu, di tutti li dinari e di tutti li ricchizzi chi cci sunnu, c'un pattu però, chi tu m'hai a vinnicari.« »E comu?« cci dumannò la giuvina. E l'umbra ripricò: »Vidi, 'ntra ddu vardarobbi cci sunnu tutti li me' abiti e li me' gioi. Mentitinni unu a lu jornu e t'assetti 'ntra lu barcuni, cu li spaddi sempri vutati fora. Lu miu 'nnamuratu chi cci passa ogni jornu di sta strata, ti pigghiravi pri mia, cridennumi risuscitata. Tu finci chi ti nn'accorgi e fai qualchi signu cu la testa, ma nun ti vutari mai cu la facci. A pocu a pocu iddu si faravi animu ad acchianari susu. Tu ti finci sdignata e cci fai rimproveri e maltratti. E si mai, vidennuti 'nfaccia, dubita chi fussi io, ricordaci tutti li particularitati di la nostra vita e di lu nostru amuri, chi ora ti raccuntu. Finci poi di fari paci e fallu stari assemi cu tia e quannu ti veni a tagghiu 'nficcaci stu pugnali 'ntra lu pettu, e quannu è morti, strascinalu pri la scala e sutterrilu 'ntra la me' stissa fossa.« »Stà bene,« rispusi la giuvina, »accettu lu pattu.« L'umbra cci cuntò tutti li circustanzi di la so' vita cu lu so' 'nnamuratu e spirìu. L'indumani la giuvina si misi na bella vesti, si pittinò comu fussi na signura, e s'assittò vicinu a lu barcuni cu li spaddi vutati fora. Lu 'nnamuratu di la signura passava e ripassava di la strata. Vidennu la figghiola a lu barcuni, critti[203] chi la so' amanti era risuscitata e acchianò supra. »Nun sì tu la mia ammanti,« cci dumannò timidu e stralunatu. »Sugnu io, no sgarri,« cci rispusi la finta signura. »Ma a tia comu ti basta l'anima pri vinirimi a circari? Ti scurdasti la barbira morti chi mi facisti suffriri? Ti scurdasti comu mi 'nziccasti lu pugnali 'ntra lu me' cori?«
Basta cci ricurdò tutti li circustanzi di lu so' amuri. Iddu si pirsuadìu chi chiddi era veramenti la so' amanti, cu tuttu ca nun cci assumigghiava, cridennu chi forsi s'avissi canciata pri li peni di la morti. »Tuttu,« rispusi, »io mi ricordu e ti dumannu pirdunu a li to' pedi di tuttu lu mali chi ti fici. Jo sugnu canciatu e ti sarò fideli e durci amanti finu a la morti. Pirdunami, amuri miu.« »Ficiru paci e s'assittaru a tavula pri manciari, ma quannu iddu annò pri jettarisi 'ntra li brazza di la so' amanti, idda lesta lesta cci 'nziccò la pugnali 'ntra lu cori e lu 'mmazzò.« »Moru,« dissi iddu cadennu, »pri manu di lu tradimentu.« La giuvina l'afferro pri li capiddi, lu strascinò a pedi di la scala e lu suttirrò unni avìa suttirratu iddu l'amanti so'. Li tri soru ristaru patruni di lu palazzu, ricchi, ma no filìci, pirchì lu prezzu di lu sangu è sempri amaru.